Amintiri…

La inceput ma gindeam sa numesc postul “Amintiri din copilarie”, dar am renuntat. La un moment dat am inteles ca sunt inca copil si cred ca voi fi el mereu si in plus cred ca nu va iesi din mine un Ion Creanga. Inspiratia mi-a venit intr-o seara pe cind “filozofam” pe tema vietii. Atunci mintea mea s-a implut doar de intrebari de tipul “de ce?”, “pentru ce?”, “cum?” si multe alte pe care nici nu le mai tin minte. Am citit nu post despre parinti si casa. Acest post fiind baza meditatiei mele. Mi-am adus aminte de niste momente atit interesante cit si dureroase, momente de care am ris si de care m-am intristat. Nici pina acum nu pot intelege cum dint-un inger de copil am crescut asa cum sunt acum. Mi-am adus aminte cum furam inghetata din magazin. Nu ma laud ca stiu ca n-am cu ce, dar cred ca majoritatea au avut experienta de a fura ceva sau de a spune vre-o minciuna. Daca regret? Cred ca nu… Doar trecind prin asta acum realizez ca faceam un lucru urit. Uneori imi aduc aminte de situatii mai “proaspete”, adica intimplate recent, si ma gindesc cum am putut face una ca asta? Cine stie poate peste ceva timp ma voi gindi “Cum am putut, eu, scrie asa prostii?!”. Dar daca cineva m-ar intreba daca as schimba ceva in caz daca as da timpul in urma, as raspunde “nu”, pentru ca sunt sigur: greselile il invata pe om. Este si o fraza “Sa nu faci aceeasi greseala de doua ori, in viata mai sunt multe alte”.

P.S. – Vorbind de imagine, ea ma caracterizeaza pe mine. Asa privesc eu lumea – cu ochi de copil…

Dar tu, ai schimba ceva?